Primul pas

Astăzi când toți suntem patrioți poate e bine să ne uităm și altfel la România noastră.De ce ? Simplu .Sunt sătul cât de des ne plângem , ne denigrăm zi de zi subminându-ne eforturile de a trece peste greutăți , răbdarea și munca asiduă de zi cu zi pentru a ne fi mai bine.

Ca urmare vă invit la o comparație între România anului 1989 și cea a zilelor noastre.Astfel,

	1989	2022
PIB	57 mld. $	301,8 mld $
PIB/capita	2593 $ (22 mil.locuitori)	15831 $ (19 mil.locuitori)
salariu mediu net	2872 lei (193 $)	4500 RON (993 $)
curs valutar /$	14.92	4.53
tone grâu /ha	3,5 ( cifrele erau mult umflate )	5
tone porumb/ha	3 ( aceeași observația ca la grâu)	7,6
pret kg carne	30	30
producția auto	144000 buc	509465 buc
pret Dacia	70000 (1 autoturim la 20 de locuitori)	70000 (1 autoturism la 3 locuitori)

Să mai adaug că în 1989 eram în plină dictatură ,făceam parte din Tratatul de Varșovia și C.A.E.R. ( organisme coordonate de Rusia) , iar în 2023 trăim în plină democrație ,suntem membri UE și N.A.T.O.

Putem să mai comparăm multe , multe lucruri , dar datele din tabel sunt ,zic eu , mai mult decât sugestive despre ce am fost , ce suntem și ce putem fi dacă am fi cu adevărat patrioți și nu niște egoiști aproape irecuperabili.

Da sunt multe lucruri de îndreptat , dar dacă ieșim la vot vom putea schimba și clasa politică și modul de a face justiție.Dacă reușim și asta sunt convins că cifrele din tabel vor fi și mai bune ( prognozele , estimările , cu tot riscul asociat lor , sunt extrem de pozitive) , iar atunci mulți din cei plecați se vor întoarce acasă și poate în două decade reușim să refacem acea Românie Mare.

Brâncuși a vrut să ne spună doar că totul depinde de noi !

Mărturisesc că mă așteptam, din partea noului prim ministru, la multe ziceri care să intre în folclorul politic .A reușit încă din prima zi, ceea ce spune multe despre el și izvorul nesecat de „talente” al psd-ului (am să scriu despre acest partid , ca și despre celelalte , cu litere mici pentru că în față ajung numai oameni mici, incapabili să înțeleagă importanța rolului lor).

Patriotism economic. Încă o trăsătură „obligatorie” a patriotului ortodox de sorginte geto-dacă cu mașină germană la mâna a doua , angajat fără acte și cu pedigree național de analfabet funcțional.

În curând clasa asta politică o să reușească ce nu a reușit Ceaușescu, să creeze un om nou, incapabil să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui și client ahtiat după tot felul de pomeni electorale.

Termenul nu e nou , doar că a fost folosit sub alte forme sau sloganuri: „socialism cu fața umană „, ” pariul cu agricultura „, ” Nu ne vindem țara!”, ” Nu suntem sclavii Europei!”, etc.

Îl anunț pe domnul prim ministru că de când mă știu muncesc , creez plusvaloare, plătesc taxe și înghit mizeriile politice în România și numai în România. Deci mai patriot economic de atât nu pot fi.

Pentru oamenii cu scaunul la cap noul slogan sună caragialesc.Cred că trebuie să- i amintim câteva dovezi de patriotism economic înfăptuite de colegii politicieni și cu care ar trebui să înceapă pentru a da un bun exemplu:

– inechitatea din sistemul bugetar și dintre acesta și mediul privat

– un sistem de pensii lipsit de etică ,nebazat pe contributivitate sau , în multe cazuri , de vreo contribuție majoră la dezvoltarea societății ( pensiile speciale pentru judecători incapabili să oprească corupția și hoția sunt o glumă proastă și tristă)

– lipsa încercării de a repatria cel mai mare finanțator după U.E, diaspora , alungată de „munca deosebită” a colegilor de parlament

– numarul mic de kilometri de autostradă pentru reducerea decalajelor economice dintre regiunile țării

– suprataxare muncii.Nu de pomeni avem nevoie , ci de posibilitatea de a ne bucura de rezultatul muncii.

-ineficiența crasă a anaf-ului . Evaziunea fiscală e sport național. Chiar îl invit pe prim ministru să meargă într-un week-end, de exemplu la Baia Mare , și să încerce să plătească cu ajutorul cardului.

Mai sunt și alte lucruri care ar trebui să-l ajute , dar pentru asta ar trebui să scoată capul pe geam să vadă realitatea , altfel se va speria și va închide balconul.A mai făcut-o, însă de data asta balconul suntem noi.

Fără Ea , Adam ar fi arătat precum Gânditorul de la Hamangia trist , posac , stăpân peste un Rai anost. Fără Ea nu am fi avut Nașterea și Învierea. Fără Ea nu am sărbători Valentine’s Day sau Dragobetele . Fără Ea moda ar fi lipsită de sens , iar pictorii și poeții ar căuta permanent Muza , precum Cavalerii Mesei Rotunde , Graalul. Fără Ea roșu ar fi doar roșu  și nu magenta , somon , burgund sau roșu Louboutin.

Pentru Ea s-au pornit războaie , s-au construit palate.

În raport cu Ea , noi bărbații ne-am numit Universul la care ne raportăm sexul frumos , pentru a masca imperfecțiunile noastre , sau sexul slab , pentru a găsi măcar un punct în care să ne declarăm supremația.

Ciudat , nu ? Singurul lucru care ne diferențiază este puterea fizică. Celelalte forme ale puterii Ea a arătat că e capabilă să le controleze și să le folosească.Cu toate acestea noțiunea egalității între sexe e departe de a fi o realitate constantă și normală , iar pentru că unora dintre noi  le-a mai rămas doar puterea fizică ca singur argument al existenței lor , discriminarea și abuzul fac parte din cotidian.

Datorită Ei cuvintele femeie, mamă, prietenă  , soție , iubită , muză , amantă , ispită , sfântă , divă exprimă în limbajul nostru dorința , perfecțiunea , rațiunea , idealul , motivul de a trăi.

Pentru toate aceste lucruri ar trebui să ștergem ziua de 8 Martie din calendar , pentru a o putea celebra așa cum se cuvine zilnic și nu doar o dată pe an.

La un an de la startul nebuniei de la granițele noastre vă invit , în special pentru cei care consideră în continuare că războiul din vecini nu e treaba noastră , la un exercițiu de istorie contrafactuală. Mai exact să ne imaginăm ce-ar fi fost dacă acțiunile Rusiei ar avut alt curs. Deci…

La o lună de la începutul invaziei   Kiev-ul rezistă, însă luptele de stradă sunt feroce, guvernul ucrainian s-a refugiat la Lvov, iar Odessa cade și trupele ruse ating aliniamentul Dunării. Singurele țări care sprijină Ucraina sunt Marea Britanie ,  Statele Unite, timid  Franța , țările baltice, Polonia și  România. Însă ultimele  nu pot disloca ajutor suplimentar având în față un pericol iminent. NATO și UE țin întâlniri fără să ajungă la un acord.Germania, încă nu poate uita al doilea război mondial , deși opinia publică cere ca Ucraina să fie ajutată, Austria se declară neutră,  iar Ungaria sprijină fățiș Rusia.

Trupele ruse fac joncțiunea cu cele din Transnistria și dau ultimatum Chișinăului să se predea.Infanteria marină română ocupă poziții în Deltă, americanii de la Kogălniceanu pregătesc apărarea litoralului, iar Turcia , la cererea României trimite un batalion.Batalionul NATO din România ocupă poziții la Galați,  Lupii Negri și Scorpionii Roșii se cantonează pe Prut, iar în secret un batalion de comando român se instalează lângă Chișinău.

Profitând de lipsa de organizare a Vestului, din Belarus și Transnistria, Rusia atacă spre Cernăuți și Estonia.În 48 de ore obiectivele sunt atinse.În Bulgaria guvernul își dă demisia pe fondul crizei economice prelungite și se retrage din discuțiile NATO și UE. Orban intensifică discursul naționalist declarând nul Tratatul de la Versailles. Puțin îi răsplătește loialitatea cu Transcarpatia, reaprinzand la Budapesta visul alipirii Ardealului.Serbia atacă Kosovo.

România este complet izolată.În nord Poloniei i se alătură Finlanda în apărarea țărilor baltice.Din Kalingrad , Rusia atacă Polonia, care luptă pe trei fronturi. Balcanii se aprind ceea ce determină într-un final intervenția Germaniei și Italiei.

Din Găgăuzia trupe paramilitare atacă spre Chișinău,  iar parașutiști ruși încearcă să ocupe aeroportul din Chișinău. Batalionul turc și Lupii Negri blochează atacul găgăuz, iar atacul rus este respins de comandourile române.Un cutremur devastator scoate Turcia din conflict. Flota rusă se îndreaptă spre Constanța. Avioane americane , de pe portavionul din Marmara, resping atacul.Trupele transnistrene intră în Moldova. Cade și Letonia.

Refugiați ucrainieni, moldoveni și români în suv-uri ultimul model, blochează șoselele. Ungurii și sârbii închid granițele. În vestul țării au loc scene tragi-comice. Trupele germane, franceze, olandeze, suedeze, finlandeze, poloneze, blochează atacul rus din nord , ajung la Lvov și atacă Belarus. România este izolată dar rezistă.Rusia încearcă să ocupe Bosforul profitând de drama Turciei, dar distrugătoare engleze și americane resping atacul și intră în Marea Neagră. Constanța, Galați, Suceava sunt bombardate zilnic. Clasa politică de la noi cere guvern de uniune națională. Alianța pentru Unirea Românilor ajunge în guvern și cere pace cu Rusia. Societatea civilă își aduce aminte de ultimatumul din’ 40 și se revoltă. Johannis dizolvă Parlamentul și-l nominalizează pe Băsescu prim-ministru. Inflația atinge cote inimaginabile, iar economia intră în colaps din cauza lipsei de aprovizionare. O divizie mecanizată americană , una franceză și un regiment SAS ajung în România prin Grecia și Bulgaria. Chișinăul rezistă,  aviația americană se autodepășește în Marea Neagră , iar vânătorii de munte sprijiniți de un batalion de tancuri atacă spre Cernăuți.

Aliații reușesc să blocheze Rusia, însă Polonia și România sunt epuizate. Profitând de debandada  mondială, China simulează un atac în Taiwan, respins de America și Japonia, însă în final atacă Siberia.

Lumea e dată peste cap, aliații sunt dușmani, iar dușmanii aliați de conjunctură.Argentina reocupă insulele Falkland…

P.S.: la ora actuală în Ucraina este apărată inclusiv integritatea teritorială a României.Polițele cu Ucraina le rezolvăm , prin dialog , după ce nebunia se termină.

E greu de spus ceva în aceste zile când suntem față în față cu cea mai teribilă forță , forța naturii. E mai teribilă decât cea umană pentru că atunci când lovește nu anunță ( chiar dacă mai transmite din când în când semne) , o face cu o putere greu de egalat , nu face diferențe și , întotdeauna , lasă urme adânci.

Indonezia , Japonia, Haiti , Nepal , Italia , Albania sunt câteva din locurile în care natura a lovit scuturând pământul. Dacă adăugăm la asta inundațiile , incendiile de vegetație sau pandemia recentă sunt semne și forme în care Mama Natură își declară supremația și ar trebui să ne aducă cu picioarele pe pământ.

În schimb , atunci când natura îți lasă momente de răgaz , omul provoacă singuri alte răni. Dacă vorbim despre poluare sau risipa de resurse , natura a arătat că are puterea de se regenera , doar să fie lăsată în pace sau omul să acționeze făra a strica echilibrul. Dar nimic nu provoacă mai multă durere decât războaile , majoritatea inutile , purtate în numele unor cauze mai mult sau mai puțin juste , mai mult sau mai puțin de actualitate.

Când te uiți la cele două tragedii aflate acum în desfășurare , cea turco-siriană și cea ruso-ucrainieană , realizezi stupiditatea și inutilitatea celei din urmă. Patru țări aflate acum , mai mult sau mai puțin în pragul dezastrului.Patru țări , câteva sute de milioane de oameni care vor trece greu peste aceste răni.

Umanitatea și-a arătat în ambele coeziunea și solidaritatea.Însă din nou omul își arată micimea și limitarea puterii de înțelegere.Și nu omul în sine.Cel care-și plânge morții lângă mormanul de ruine din Turcia , Siria sau Ucraina nu are nici o vină.El nu și-a dorit ca viața lui să rămână lipsită de sens , ci omul pus să-l ajute atunci când el are cu adevărat nevoie.Probabil se întreabă de ce Erdogan nu a lăsat armata să-l ajute , de ce a încurajat corupția , de ce Al-Assad ține cu dinții de putere (la ce bun să mai conduci o țară care practic mai există doar cu numele ), de ce nu are prieteni să-l ajute sau de ce refuză ajutoare , de ce Putin nu i-a lăsat să trăiască cum vor ei.

Atâția de mulți de ce ? și atât de puține răspunsuri raționale , atât de multe orgolii ale unor grupuri restrânse și atât de puțin interes pentru cei obișnuiți.

Câteodată simt că trăiesc într-un ev mediu al viitorului.Ca și în Evul Mediu întunecat cunoscut din manualele de istorie avem de-a face cu ignoranță , analfabetism ( de data asta ) funcțional , manipulare prin favoruri frivole ( ” să ni se dea ”) , teamă de necunoscut explicată prin invocarea monștrilor și vrăjitoarelor moderne ( a se citi teoria conspirației), căutarea vreunui senior salvator ( a se citi dictator ) , lipsa rațiunii și blamarea progresului.

Umanitatea , solidaritatea , coeziunea și rațiunea vor învinge până la urmă neo-dictaturile moderne.Sunt atribute naturale și natura ne arată că e de neînvins.Mai rămâne ca oamenii să-și decidă singuri destinele , să ridice capul sus și să nu mai lase pe oricine să decidă în locul lor.Și foarte important să înceapă să elimine șoșocii din jurul lor , să înceapă să se încreadă în propria rațiune.

Astăzi este o dublă aniversare : ziua lui Eminescu care ulterior a fost transformată și în cea a Culturii Naționale, inițiativă frumoasă , generoasă și mai mult decât bine venită.

De ce ? Deoarece , în opinia mea , cultura e cea care definește un popor.Turismul cultural e o componentă a vacanțelor noastre.Nu vizităm o țară doar din curiozitate , ci și din dorința de a vedea monumente , muzee , locuri prin care oameni celebri , oameni de cultură si-au lăsat amprenta.La Vatican , de exemplu, nu te duci doar pentru simbolul spiritual , ci și pentru celebra pictură a lui Michelangelo.Inclusiv notorietatea noastră externă este dată tot de un produs cultural, Dracula.

Noi , din păcate , ne aducem aminte de cultură doar azi și, eventual în Noaptea Muzeelor, pentru că e moca intrarea. Azi metaversul este plin de postări și redistribuiri ale poeziilor eminesciene, în încercarea de ne decora singuri cu medalia de oameni culti .Nu contează că nu am mai citit o carte de ani de zile , unii poate nici una în viața lor ( să nu ne mai mire gradul de analfebetism funcțional !!!), nu contează că nu am mai intrat într-o sală de teatru sau concert de ani de zile ( concertele moca organizate electoral de primării nu se pun!!!).

Când întrebi pe cineva de ce nu face lucrurie de mai sus, răspunsurile-șablon bat un cui atât ”statuii” celui întrebat cât și în cultura națională: ‘‘nu am timp’‘ sau” e prea scump”. Timp nu avem niciodată , iar dacă 5 -30 lei cât costă vizitarea unui muzeu sau 30-60-80 de lei cât costă o carte sau intrarea la un spectacol e mult , atunci cumpărarea țigărilor sau a unei sticle de vin e un lux pe care și-l permit doar șeicii.

Diferența dintre cele două acțiuni este esențială: una își lasă urma in minte și suflet , alta în analizele medicale ( poate nu întâmplător avem unul din cele mai mici grade de sănătate publică din Europa).

Cu atâția oameni culti în jur nu întâmplător un alt gen de produs cultural, Teambuilding ( ar trebui să aibă si o continuare!!) , provoacă reacții negative legate de vulgaritatea limbajului și comportamentelor oglindite de acesta. De ce au sărit decorații culturii în sus? Simplu, pentru că au / am fost demascați. Uităm că Burebista a tăiat viile, iar tik-tok-ul și only-fans-ul duc promiscuitatea la cote pe care nu le gândim posibile.Suntem vulgari și când vorbim la telefon când stăm la rând la supermarket și când întârziem la o întâlnire și când parcăm pe locurile persoanelor cu dizabilități.

Ne întrebăm cum ieșim din această vulgaritate zilnică, simplu , cultivându-ne si antrenându-ne mintea.

Mergeți la un concert și citiți!

Cele două personaje nu mai au nevoie de nici o prezentare. Sunt sute de milioane de copii care au un poster sau un tricou cu unul din cei doi.Sunt sute de milioane de adulți care-l pomenesc, în discuțiile lor cu copii, pe Fulger sau sunt fanii ultimului.

Cele două personaje au intrat de mult deja în istoria domeniilor în care și-au făcut apariția.Ce le unește ? Munca , determinarea , competitivitatea, faptul că fac ceea ce fac din plăcere, gloria și recunoașterea atinsă , faptul că au devenit modele pentru micuții sau adulții despre care pomeneam.

Mai au o asemănare.Ambele personaje luptă cu un adversar imbatabil:timpul.

Dacă prin gloria atinsă cei doi au învins acest adversar, modul prin care au ales să-l înfrunte îi diferențiază.

În ultimul film al seriei animate Fulger Mcqueen , ambițios și încăpățânat , refuză să accepte că ” vremea ” lui în sportul care l-a consacrat apune. Însă prietenii ( mai vechi sau mai noi ), experiențele trăite alături de o tânără antrenoare și deciziile luate de managementul echipei , l-au făcut să înțeleagă și să accepte că vremea predării ștafetei a sosit.Și a făcut-o într-un stil de mare campion, asumându-și un nou rol: cel de mentor.

Spre deosebire de celebrul personaj animat , Ronaldo , nu a înțeles , sper că deocamdată , că e timpul schimbării.Nimeni nu-i contestă calitățile.Și cred și sper că munca asiduuă care l-au adus la statulul de superstar îl vor mai ajuta să doboare și alte recorduri.Deși nu sunt unul din fanii lui, îl văd capabil să mai prindă un mondial.Însă nu cu atitudinea pe care o are acum.Cerșește atenție și din păcate și penalty-uri ( în Anglia nu primea lovitura de pedeapsă pe care a primit-o în meciul cu Ghana!!), nu acceptă cu fair-play faptul că nu are nici un merit asupra reușitei unui coleg , vrea să fie titular cu orice preț timp de 90 de minute , se supără ca o prințesă când e pe margine judecând și denigrând antrenorul și conducerea clubului. Acest din urmă lucru îl va face prea puțin frecventabil pentru multe cluburi din Europa.De ce ? Pentru că pe unde a trecut a primit extraordinar de mult ajutor și sprijin.

Această lecție a ajutorului și sprijinulul , a faptului că poate fi folositor și în alt rol se pare că nu a învățat-o. Nu era ce era fără aportul unor colegi ca Ramos , Marcelo , Kross ( ca să-i amintesc doar pe cei de la Real ) care au stat în plan secund și nu au primit atâtea trofee individuale ca el ( Ramos ar fi meritat din plin un Balon de aur).

În loc să-și asume un nou rol , de mentor , de sfătuitor , preferă să lupte cu cei care îi sunt alături și prin asta să-și strice finalul de carierei.

P.S.: Fără el pe teren Portugalia s-a dezlănțuit , Bruno Fernandes dând o altă față echipe.Iar una peste alta a apărut un nou star: Goncalo Ramos.

Suntem martori la încă o dovadă a faptului că entropia funcționează : într-un colț de lume secetos suntem martorii unui campionat mondial de fotbal secetos.

Bine , mulți o să spuneți că până acum au fost multe surprize.Așa e , și să nu uităm că acesta e unul din motivele pentru care acest eveniment este atât de așteptat.Da , la capitolul surprize , nu ne putem plânge !!!

Însă în rest !!! Fotbalul spectacol a cam lipsit ! Au fost destule meciuri anoste , amorțite , monotone.Dacă nu era VAR-ul nu prea aveai ce comenta până acum ( este evident că și acesta trebuie reglementat mai bine).

E ciudat cum o inovație tehnologică se află mai mult în centru atenției decât cei care ar trebui să fie eroii acestei competiții: antrenorii și jucătorii.

Nu am văzut nimic nou adus jocului.Sunt de acord că fotbaliștii sunt tributari schemelor și automatismelor de la club.Dar mondialul trecut a venit cu schema Angliei la loviturile de colț , când jucătorii formau un trenuleț.

Nu am văzut până acum vreun jucător care să explodeze și să fie , la jumătatea competiției , declarat revelația turneului.Poate olandezul Gakpo , dar din punctul meu de vedere cam puțin.

În schimb marile echipe au ieșit cu blazonul șifonat , iar vedetele , cu mici excepții ( Modric, Mbappe , surprinzător Griezmann, Messi) , au rămas datoare sportului caruia îi datorează totul , colegilor de echipă și fanilor.

Noroc cu aceștia din urmă !!! Multă pasiune , culoare , bucurie de a fi împreună dincolo de bariere , entuziasm !!!

Aceasta ar fi o primă concluzie: lipsa entuziasmului din partea principalilor actori ! Banii pot cumpăra echipe , antrenori , jucători , pot îmbunătăți stadioane și condițiile de pregătire , dar nu pot cumpăra entuziasmul ! Poate jucătorii nu ar trebui să uite că primul motiv pentru care au pus piciorul pe o minge a fost bucuria de a juca !!!!

Peste câteva zile , pe rețelele de socializare , o să plesnim de patriotism. Nu vor lipsi poze ale diverselor locații frumoase din țară sau cu tricolorul , cum nu vor lipsi nici postările ceaunului plin cu fasole cu ciolan sau cele în care ne declarăm admirația față de unii înaintași.

Cu siguranță multe din acestea sunt sincere , însă nu pot să nu remarc ipocrizia, diferența între vorbe și fapte.

Unde era excesul de patriotism în februarie ? Când Puțin a adus războiul la granițele noastre unii dintre noi s-au înghesuit la pașapoarte pentru a pleca în țările pe care le înjurăm zilnic că ne asigură securitatea sub semnul NATO.

Unde este grija față de locurile minunate pe care le avem ? Nu e câmp, colț de pădure , margine de drum să nu fie pline de mizeria lasată de trecerea noastră pe acolo.Însă știm să criticăm mai bine decât oricine lipsa de acțiune a autorităților.

Ce fel de patrioți suntem fără spirit civic și gospodăresc ? Vrem ca țara asta să arate ca ” afară” , dar evaziunea o întâlnim în fiecare zi la orice pas , corupția nu poate exista fără corupători , iar hoția nu poate exista fără tolerarea ei de către cei din jur ( parcă noi avem o vorbă ” Hoț la hoț nu-și scoate ochii!” ).

Țara asta nu poate avea singură grijă de ea dacă noi nu o facem .Ce facem noi ? O dată la patru ani uităm să ne exercităm dreptul și obligația de a vota sau le vindem pentru o mămăligă😞, lasând-o pe mâna a tot felul de agramați, doctori făcuți la apelul bocancilor, farseuri sau nepoți.Bine, ne plângem de calitatea lor ! Dar noi suntem altfel ? Fugim de noțiunea de educație ( de orice natură ar fie ea ) ca dracul de tămâie.

Dacă vrem să fim patrioți măcar o zi , hai să nu mai dăm vina pe alții pentru că nu ne împlinim nu știu ce destin istoric.Destinul ni-l construim singuri.Da, e adevărat, câteodata ajutați. Dar nimeni nu va ajuta pe cineva atât de delăsător.

În această zi de 1 Decembrie să nu uităm ceva esențial. Suntem datori acestei Țări !!!

Aniversăm Marea Unire, iar România încă nu este Mare !!!!

Să tragi un șut la poartă și să câștigi Champions League , e noroc ! Însă echipa aceasta e plină de oameni talentați care muncesc din pasiune și își dau sufletul pe teren , altfel nu ar fi eliminat anul acesta tot Premier League-ul !!!

Nadal a avut noroc de un adversar facil în finală ! Talentul l-a adus în lumina reflectoarelor la 18 ani , iar munca și pasiunea l-au dus către 22 de trofee , într-o eră în care Federer și Djokovici i-au ținut o extraordinară companie .

M-am referit doar la ultimele două mari evenimente sportive pentru a evidenția ingredientele succesului.

La polul opus , aceste zile pentru suporterul român sunt un coșmar.Cred că niciodată naționala de fotbal nu a avut norocul să aibă o grupă așa ușoară. Talent , nu ducem lipsă.Tot timpul au apărut jucători care au promis , iar cei care au muncit cu pasiune au avut și succes ( și nu am să enumărm exemple).

Când vine vorba despre pasiune …odată ce jucătorul român a dat de primul contract , își ”trage” ultima mașină și primul ”accesoriu” feminin găsit în cluburi (vă rog să nu catalogati ca misogină această remarcă) și a atins succesul în viață.Ce mai contează așa zisul investitor , ce mai contează suporterii și spiritul echipelor ținut în viață de aceștia , ce mai contează sufletul comunității ( da , în cazul unor echipe acestea reprezintă sufletul acestora ) ?! El și-a atins scopul. Banul vine ușor , iar un campionat se mai poate aranja.Acum dacă mai pică și un contract în Arabia sau China și-a făcut treaba. Pentru a investi într-un bar și în trei-patru apartamente care să-i țină” accesoriul ”la salon și lui rangul de ” fotbalist devenit om de afaceri „e suficient.

Nu ar trebui judecați doar ei ! În nația noastră telentul și pasiunea se rezumă la ”frumosul mamei/bunicii!” , norocul la ” așa a vrut Dumnezeu !”, iar munca la ” merge și -așa!”. Totul în jurul nostru scârțăie , însă ei au șansa să ne arată că se poate , pentru că ei reprezintă modelele .Dacă modelele sunt strâmbe , lucrurile construite în jurul lor vor fi strâmbe strâmbe.Poate ar trebui să ne găsim modelele în altă parte ?

Dragilor, atât timp cât vă bateți joc de talentul vostru , vă dispare pasiunea , iar munca pentru voi e un blestem ( dacă joacă trei meciuri din trei în trei zile sunt obosiți!!! Liverpool a jucat 17 meciuri în două luni !!!!), norocul vă părăsește.

Și ce e mai rău , respectul celor din jur !

Natura umană e uimitoare ! Treptat , treptat războiul devine pentru mulți dintre noi o banalitate ! Treptat, treptat știrile vor fi dominate de plajele neîncăpătoare de la Mamaia , ambuteiajele de pe A2 și DN 1 și grătarele încinse în locuri neamenajate și interzise ( în ciuda climatului economic nefavorabil !!!).

Faptul că socoteala de acasă a lui Puțin nu s-a potrivit cu cea din târg nu prea e un motiv de a ne slăbi vigilența.

E adevărat, nu a reușit să ocupe Kiev-ul și să dărâme guvernul ucrainian , nu a reușit să rupă jumătatea de est a Ucrainei și nu a fost primit cu brațele deschise de o populație cu rădăcini slave.

Tot adevărat este că sperietoarea numită armata rusă , deși are încă rezerve imense , s-a dovedit o adunătură de răcani comandați de generali de tinichea . Am asistat la o lecție deschisă despre ce înseamnă incompetență , corupție și gargară inutilă !!! (poate învățăm și noi ceva !!!).

Una peste Puțin s-a trezit cu mai mult NATO , cu o alianță anti-rusă dincolo de granițele Europei și cu multe, multe opțiuni limitate de sancțiunile economice.

Însă dacă ne uităm pe cele două hărți , din 31.03. , respectiv 18.05., observăm că totuși un obiectiv e cât de cât în grafic : blocarea ieșirii la mare a Ucrainei. Marea Azov a devenit un lac rusesc, iar drumul spre gurile Dunării e deschis.Bătălia pentru Odessa , din punctul meu de vedere , va fi adevărata bătălie a acestui război ( Mariupolul a fost terenul de antrenament ).

Însă această direcție e și cea mai periculoasă pentru noi , pentru că la capătul ei suntem noi și Moldova.Adevărata noastră față va fi pusă la încercare în lunile care urmează.

Până cum ne-am descurcat. Am fost solidari cu refugiații , am realizat și reafirmat cât de importantă este apartenența la NATO și UE ( de mult nu s-a ridicat dorința noastră de a fi în cele două blocuri la cote atât de înalte).

Am mai reușit o mică victorie internă în această bătălie: odată cu uppercut-urile încasate de Puțin , numărul trolilor pro-ruși s-a topit.

Cu ochii ațintiți spre Moscova, care celebrează o zi mai târziu Ziua Victoriei ( așa sunt ei mai speciali!!!) sau spre Bruxelles unde se celebrează Ziua Europei (ar trebui să fim mai mândri de apartenența la aceasta!!!) , trecem destul de ușor peste adevărata semnificație pentru noi: Ziua Independenței.

Evenimentul de acum 145 de ani a marcat existența noastră ca stat de sine stătător. El a făcut parte dintr-un proces început în timpul lui Vladimirescu, accelerat de pierderea războiului Crimeei de către Rusia (sic!) și de slăbiciunea Imperiului Otoman, urmat de căderea celorlalte imperii la sfârșitul primei conflagratii mondiale și realizarea Marii Uniri.

Nu aș trece peste scurtul memento istoric fără a aminti că realizarea noastră face parte dintr-o serie de evenimente similare petrecute în Europa acelui secol: unificarea Germaniei și Italiei , independența Greciei , a Serbiei și a Bulgariei.

Din punctul meu de vedere procesul de consolidare a unui stat puternic continuă și azi.Aderarea la NATO și UE , garantând mai mult ca niciodată securitatea și prosperitatea , două lucruri pe care nu le-am avut , din punctul meu de vedere , niciodată asigurate la un așa nivel.Îi rog pe cei cărora această frază le-a picat greu să citească acest articol până la capăt.

Din păcate nu reușim să devenim independenți față de un blestem al acestei nații: autosuficiența ( încerc să găsesc un termen mai blând pentru prostie și nu găsesc!).

Acest week-end mi-a fost bucurat de un mesaj pe care am să-l rezum astfel: avem nevoie de cuvânt! De întoarcere la citit, la curiozitate sănătoasă, la iscodire , la setea de a ne lumina mintea !

Ar trebui creată o campanie națională , în genul celor care recomandă consumarea a minim doi litri de lichide pe zi, campanie care să recomandă cititul de carte ( nu de articole dubioase pe rețele sociale).

Când vom reuși să redescoperim exercițiul iscodirii pentru consolidarea cunoașterii și valorificării potențialului pe care-l avem ( suntem un mare exportator de creiere) vom reuși cu adevărat să fim independenți.

De ceva timp am o senzație ciudată.Întâlnesc o categorie de oameni pe care nu am remarcat-o sau poate nu am băgat-o în seamă.

Au bune intenții, de multe ori au cuvintele la ei și știu să atragă atenția .Ca și pasărea menționată în titlu îți captează atenția prin imaginea pe care o proiectează.

Dacă le ascuți mesajele , dacă ai un bagaj de informații solid cât și abilitatea de a gândi critic, te ia brusc durerea de cap. ” Va trebui să facem!” , ” Va fi criză!”, ” Clienții sunt dificili!”, ” Trebuie îmbunătățit gradul de servisare!” , ” Target-ul a fost prea mare!” , ”Nu mai sunt oameni de calitate!” , ” Nu s-a făcut ce trebuie! ”, etc.

Generalități , șabloane rostite savant sau preluate pentru că sunt ” la modă ” și dau bine în fața auditoriului. După o astfel de discuție, nu de puține ori te întrebi ce-ai câștigat , cu ce-ai rămas din acea interacțiune.În esență folosesc cuvinte mari , dar dacă insiști , observi că nu primești nici o soluție concretă la chestiunile dezbătute sau nu capeți o perspectivă nouă care să te ajute .( Nu spun , contează și calitatea auditoriului.Nu de puține ori întâlnesc parteneri de dialog care oricât le-ai explica faptul că 2+ 2 =4 , aceștia tot doresc să facă 3,9 sau 4,2.)

Probabil fiecare ați întâlnit oameni din această categorie.Pe mine ce mă îngrijorează e că mulți dintre aceștia au anumite poziții sau sunt recunoscuți ca vectori de opinie. În această situație , acești păuni , mai mult încurcă. Ca și păunul , îți ” ia ochii ” , dar sunetul scos , cântecul lui, te dezamăgește profund.

Îi întâlnim peste tot , în politică , în mediul privat sau bugetar. Emit păreri și judecăți de valoare , cer resurse , însă nu oferă soluții.Oferta lor este limitată la scuze , jumătăți de măsură , stagnare ! Culmea e că supraviețuiesc. Nu-i așa ? Imaginea contează .Iar noi rămânem prizionerii caragialescului ”Le zice bine ! Combate bine !”, săturându-ne cu vorbe nu cu fapte care ne-ar ajuta să progresăm.

Nu știu dacă am reușit să asociez o imagine cât mai sugestivă titlului ales ! Știu că această imagine reprezintă o parte din lucrurile pe care le-am trăit în copilăria și adolescența mea! Cel puțin o dată la câteva zile trebuia să stai la coadă .Ba la ulei , ba la carne , lapte sau pâine.Și de fiecare dată , inclusiv pentru pâine , primeai cât ți se dădea , nu cât aveai nevoie.

La această imagine ar trebui adăugate și altele: blocuri lipsite de lumină , căldură sau apă caldă , străzi pustii pe care jucam fotbal pentru că nu avea toată lumea mașină , iar cei care aveau le țineau parcate pentru că nu aveau combustibil , televizoare pe post de suport de bibelouri pentru că programele erau aproape inexiste și acelea care erau preamăreau partidul comunist.

Tabloul acelor vremuri nu ar fi complet fără a vorbi despre lipsa libertății de expresie , nepotism ( nu puteai ajunge undeva decât dacă erai rudă sau cunoștei pe cine trebuie ) , corupție ( nu se întâmpla nimic până nu aveai un pachet de țigări străine sau o hârtie de o sută de lei ) , micile furtișaguri din fabrici care întrețineau un troc permanent ( ” dă-mi o bujie și eu îți dau o sticlă de ulei pe care o obțin în schimbul unei perechi de șosete!”) , peticeli ( ” las-o că merge așa!” a apărut pentru că nu existau piese de schimb sau dacă erau nu erau suficiente sau bune ) , grija pentru sănătate (eram vaccinați cu aceeași seringă , acul schimbându-se odată le trei -patru injecții ) , iar în ultimii ani dinainte de ’89 îngrijorarea unora pentru lipsa comenzilor și calitatea produselor pe care le făceau.

Și cu toate acestea mulți din cei care stăteau la cozi repetă căzuți în transă ” Înainte era mai bine !” .Asta poate nu ar fi o problemă așa mare .Există nostlagii după anii tinereții , maturității și în cazul unora , după regimul trecut.

Șocant pentru mine a fost când acest mesaj a început să fie promovat , uneori cu o convingere bulversantă , de generații care nu au trăit nici o clipă acele realități, dar care au auzit acest mesaj rostit cu fermitate la părinții lor.Și nu-i așa : cum să nu ai încredere în părinții tăi !?!!

Am început să mă întreb și să întreb de unde această nostalgie păguboasă mai ales că era lipsită de vreo logică solidă.Răspunsurile au venit invariabil:

– Atunci se muncea , toată lumea avea o casă și avea de muncă !

– Bine și acum nu se muncește ! Toți avem o casă , iar locuri de muncă sunt destule! răspund invariabil.

– Da , dar ni le dădea statul! vine răspunsul din partea aproape a tuturor interlocuitorilor.

În acest ultim răspuns se află cheia multor lucruri care șchioapătă acum.Comunismul a blocat , a dezactivat capacitatea de a gândi și a lua decizii în numele nostru.De aici eșecul anilor nouăzeci și neadaptarea la noile condiții.Așteptam ca alții să gândească și să facă lucruri pentru noi.

Ei bine , pe acest teren , populismul are priză.Da, populismul e prețul pe care-l plătim ca alții să gândească și să i-a decizii în locul nostru.Care sunt efectele acestui lucru ? Păi corupție , nepotism , lipsa meritocrației , proasta gestionare a banului public și lista continuă cu toate lucrurile care nu ne convin.

Practic suntem într-un cerc vicios pentru că nu vrem să gândim și așteptăm de la alții să facă lucrurile în locul nostru.În schimb e mai ușor să spunem ” Bine , dar singur nu pot schimb nimic ! ”

Acum 104 ani România începea finalizarea unui proces care începuse cu aproape o sută de ani în urmă.

1821, 1848, 1859 , 1866 , 1878 , 1881 , 1914 , 1916 au reprezentat pași pe care i-am parcurs încet , dar sigur, spre realizarea unui deziderat uriaș.Nu am să țin o lecție de istorie , însă aș dori să remarc că în spatele acestor ani au stat niște oameni bravi. Nu s-au gândit niciodată că se va supăra vreun împărat , fie el rus , turc sau austriac , și au crezut în puterea libertății.

Ce s-a întâmplat acum o sută patru ani e cu atât mai puternic cu cât România ca stat era la limita extincției.” Aliații ‘‘ ruși ne-au trădat , probabil în cel mai greu moment al existenței noastre, scopul bătăliilor din 1917 transformându-se din contraofensivă în supraviețuire națională , acest lucru obligându-ne să încheiem o pace vai mama ei. Cu toate acestea oamenii acelor vremuri au crezut în puterea adevărului.Până la Alba Iulia nu a fost ușor.Cărțile noastre de istorie vorbesc prea puțin sau aproape deloc de bătăliile de la Galați sau din Basarabia pentru realizarea acestui penultim pas al unui destin național.

Nu putem vorbi de această dată fără a vorbi și despre:

• naivitatea lui Cantemir care a crezut că prietenia lui Petru cel Mare e dezinteresată
• faptul că în sec.XVIII Principatele Române au fost câmpul de luptă preferat al rușilor cu turcii ( un general rus care a contribuit din plin la zdrențuirea României , Suvorov , încă are o statuie ecvestră în județul Vrancea , deși acele locuri sunt cele în care a luptat și marele Ștefan)
• anul 1812 – anul marii tragedii a românilor de dincolo de Prut
• anul 1878 când după războiul ruso-româno-turc , incapabili ( ca și acum ) , să învingă pe turci au apelat la ajutorul nostru și drept răsplată ne-au luat Bugeacul la schimb cu Dobrogea ( Kogălniceanu le-a spus atunci:” ne luați ce e al nostru și ne dați ce nu e al vostru” )
• 1917-1918 ( așa cum spuneam mai sus )
• 1940 când Rusia avea statut de agresor alături de Germania nazistă
• 1945 când din nou Basarabia ne-a fost luată vremelnic, regimul comunist ( recomand vizita muzeului de la Sighet !!!)
• parșivenia războiului transnistrean

În tot acest timp nu noi i-am agresat pe ruși.În tot acest timp nu americanii i-au zgândărit.În tot acest timp rușilor pur și simplu nu le-au păsat de dorința noastră.În tot acest timp am dorit să trăim cum vrem noi și nu cum vor rușii.

Ca urmare nu pot să nu mă întreb ce este în mintea conaționalilor noștri care au băgat capul în pâmânt asemeni struților și sub așa zisa poziție a celor care vor să pară obiectivi înghit , tolerează și împrăștie ” realități” fabricate în laboratoare aflate sub mausoleul lui Lenin.Unde sunt naționaliștii de serviciu ? Unde sunt fanii curentului dacic ? Unde sunt fanii lui dragnea ( mă mir că acesta încă nu a dat cu subsemnatul în fața autorităților??!! ).Unde sunt gluma proastă aur care ar vota aparent pentru reunirea românilor ?

Unde sunt ? La coadă la benzină și ulei pentru că , nu-i așa, liberatatea tece prin stomac.Și mai trece prin ceva .Prin lipsa educației.Cei care au preferat să ”mănânce cerneala ”în timpul școlii sunt marii patrioți de ieri , cei care azi cumpără kile de făină și mâine vor folosi pașapoartele pentru care s-au bătut eroic în numele unor drepturi pentru care nu au făcut nimic.

Se spune că cine nu -și învață istoria va pieri la un moment dat.Sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea să înțelegem mai bine libertatea , așa cum e ea , și că neutralitatea ( să vrem și nu ne lasă ruții !!!) sau atitudinea rezervată față de Rusia nu este vreo soluție.Să înțelegem obligația morală și națională față de înaintașii noștri și față de românii de dincolo de Prut. Vrem mai mult și mai bine ? Poate ar trebui să privim peste gard la poloni și să renunțăm la proverbul ”Capul plecat , sabia nu-l taie! ” ( ucrainienii în aceste zile ne-o dovedesc cu vârf și îndesat).

Am fi mai demni și am dovedi că alții nu s-au sacrificat în zadar ! Luptând pentru libertatea și drepturile noatre am fi poate mai apreciați, așa cum ne dorim de ceilalalte țări din U.E.Nimeni nu ne va aprecia dacă noi nu facem nimic , nimeni nu ne va aprecia dacă noi aplecăm capul când nu trebuie!

Dacă avem nevoie de un motiv , îl avem: 27.03.1918.

În articolul precedent am discutat despre leadership-ul actorilor acestor zile și am discutat despre politicienii externi.

Acum a venit rândul observațiilor despre politicienii noștri.Mi-ar fi plăcut , și sunt convins că și vouă , să văd altceva.Dar cum nu am văzut nimic în ultimii ani , nu-i așa , de unde acum.Cu toate că în momente ca acestea vezi esența oamenilor…

Pe scurt , la noi , dincolo de inevitabila condamnare a evenimentelor a urmat o perioadă de văzut de unde bate vântul . După ce oamenii de rând au reacționat la drama de dincolo de graniță și după poziționarea celorlalți leaderi europeni au apărut și reacțiile.

Acum , pe de o parte e mai bine că nu au reacționat.Taci și faci .Aș aprecia acțiunile ministrului de externe, Bogdan Aurescu , care a fost principala voce a primelor zile.Nu pot să trec peste senzația care am avut-o: ” Hai , spune tu primul și apoi spun eu , dacă mai e ceva de spus !” Un fel de spălat pe mâini al domnului președinte.În alte țări conducătorii statelor sau prim-miniștri au luat primele poziții , nu miniștrii de externe !!??

Te așteptai ca având un prim -ministru , fost mare șef al armatei , să intervină la oră de maximă audiență , să liniștească populația , să-și spună părerea de expert .Ți-ai găsit .Cu burtica înainte , precum Moș Teacă , a apărut după trei zile și ne-a spus ce putea să ne spună orice prezentatoare meteo: ” Suntem în NATO ! Se ocupă americanii ! ”

Despre ceilalți actori.Un ministru al apărării care nu are nici o treabă cu obiectul muncii și se împiedică în cuvinte.Până dă un ordin se termină războiul.

Știam din toamnă că ministrul economiei e acolo ca să facă alții jocurile.Am văzut asta după chinul lui de compensa facturile la energie.Sunt convins că experții din subordine i-au spus ce trebuie făcut , dar el încă așteaptă să-și termine păpușarii lui calculele.Însă , cum nici aceștia nu se pricep , așteaptă și tot așteaptă.Nu cred că este vreun ministru mai nepotrivit în aceste vremuri.Tot echilibrul economic mondial este dat peste cap și el așteaptă să-l scutească cineva de chin.Cum toți se ascund ca șoarecii , el stă și nu vede că pălăria e prea mare pentru el.În alte vremuri mulți și-ar dori postul lui, dar acum nici unul.Trebuie securizată independența energetică , trebuie salvate / reașezate lanțuri de aprovizionare , trebuie salvate locuri de muncă.Pe el e clar că nu vrea să-l salveze nimeni , dar pe noi cine ne salvează de el ?

Un alt ministru din alt film este cel al muncii.Are un singur fix psd-ist: pensionarii și bugetarii.Dar ceilalți oameni , cei care duc greul acestei țări și o duc înainte unde sunt în vocabularul acestu individ ? Pur și simplu cei care sunt cu adevărat motorul economiei și ai resimțit din prima zi șocul războiului lipsesc din calculele sale.Poate-i spune cineva că ministerul său se numește ”al muncii” ( rog a nu se citi că bugetarii nu lucrează !!!) și ar trebui să știe că toți românii muncesc.

În toată nebunia din jur mă așteptam să apară guvernatorul Băncii Naționale , care de obicei în momente cheie intervenea.Și avea motive: creșterea prețurilor , energia , cursul valutar , nivelul dobânzilor. Nu a făcut-o.Ceea ce înseamnă că are mult de lucru ( sunt convins de acest lucru ) , ori că nu are cu cine discuta în guvern ( și nu mă miră ) , ori că încă nu e cazul.Ori în ultimul caz înseamnă că lucrurile sunt sub control.Până la urmă e bine că nu a spus nimic.Vedem și singuri că s-a scumpit cartoful și deci puterea de cumpărare scade .

La final , o notă pozitivă lui Mircea Geoană.Singurul politician român , cei drept aflat într-o funcție importantă , care a luat cuvântul din primele zile și a avut poziții echilibrate. A fost și la radio unde a vorbit cu ascultătorii , ceea ce nu a făcut nici un alt politician.Nu am crezut că am să zic asta , dar avem noroc că avem un politician aflat într-o poziție cheie.Cel puțin nu vom fi posibilă monedă de schimb în negocieri viitoare.

Ieri a avut loc o evaluare a miniștrilor și nu s-a întâmplat nimic!!! La asta ne pricepem cel mai bine: să nu facem nimic! Poate a venit timpul să ne învățăm niște reguli și , în loc să fim cumpărați cu o sticlă cu ulei , să stabilim un alt profil al conducătorilor noștri .

P.S.Un alt lucru pozitiv al acestor zile , nu i-am mai văzut atât de des pe Simion și Șoșoacă.

Privind poza de mai sus , avem o altă reprezentare vizuală a conflictului care a întors lumea. Decalajul este și mai mare dacă privim partea economică , din punct de vedere al PIB-ului celor două țări , conform Wikipedia ( cifrele , sunt la nivelul anului 2019 , după date furnizate de FMI) :

UCRAINA 181 038 milioane $ / 1 647 659 milioane $ RUSIA

Cum în spatele conflictului , sunt și alte mize , celelalte țări de pe mapamond s-au poziționat într-un fel sau altul . Mai jos găsiți cifrele aceluiași indicator al acestora :

U.S.A. 22 939 580 milioane $ / 16 862 980 milioane $ CHINA

U.E. 17 078 374 milioane$

U.K. 3 108 420 milioane$

CANADA 2 015 980 milioane$

JAPONIA 5 103 110 milioane$

COREEA DE SUD 1 823 850 milioane$

AUSTRALIA 1 610 560 milioane$

Conflictele se câștigă și economic , nu doar militar .De aceea aventura Rusiei nu este un atentat doar la Ucraina, este un atentat la un model economic , la un mod de viață , la niște valori pe care alții le împărtășesc.Poziționarea Chinei e delicată și deocamdată , cel puțin , la suprafață , nu și-a asumat un rol deschis . Putem face multe speculații privind cifrele , alianțele , lucrurile care unesc și dezbină aceste țări, însă un lucru este clar : vorbim despre o confruntare între 63 % din PIB-ul mondial versus 22 % din acesta (dacă ne-am uita pe PIB-ul per capita dezavantajul ar fi și mai copleșitor).

La aceste cifre , nu trebuie uitate, statele care ar putea juca un rol în această dispută.Unele o var face.Iată și PIB-ul acestora.

TURCIA 795 952 milioane $

INDIA 1 946 060 milioane$

BRAZILA 1 645 840 milioane$

ARABIA SAUDITĂ 842 588 milioane$

IRAN 1 081 380 milioane$

ISRAEL 407 101 milioane$

Cei care cred , că o poziție neutră ar țării noastre ne-ar proteja în vreun fel se înșeală amarnic. Da , poate ne-ar proteja de un conflict armat. Privind însă istoria relațiilor cu Rusia , noi, pur și simplu , nu putem fi neutri.Nu că nu am vrea, dar nu am fi lăsați.Însă , datorită aspectului economic al conflictului , din păcate suntem prinși într-unul. Până acum, norocul e că suntem de partea uneia din cele mai puternice părți.

P.S.: PIB ROMANIA 287 279 milioane$.

„Războiul este eșecul omului ca animal gânditor „

John Steinbeck

Evident , în ultimele zile atenția tuturor este captată de evenimentele din Ucraina.Invariabil , în toate întâlnirile discuțiile ajung și la acestea și la consecințele lor.

Teama , frica , incertitudinea , emoțiile legate de drama refugiaților , întrebările legate despre ce e de făcut m-au bombardat.Trecând peste aceste reacții, absolut normale , am încercat la rândul meu să trec în partea rațională și sa caut răspunsuri.

Astfel , am participat la un webinar al cărui invitat a fost un fost participant în teatrele de operații din Irak și Afganistan.Principala întrebare a fost ce trebuie să facem noi în această perioadă.Răspunsul , a venit simplu : faceți ce faceți în continuare , îndepliniți-vă rolul , nu vă schimbați rutina. Cu alte fă ce știi să faci cel mai bine , respectăți programul și obiceiurile.Dacă faci aceste lucruri contribui la buna funcționare a societății și la sănătatea ta mentală.De ce ? Pentru că același lucru îl faci și acum și ești util și te simți în zona de control.Ieșirea din aceată rutină va crea disfuncționalități și de aici lucrurile , de care te ferești cel mai mult , devin realități palpabile.

La mai puțin de o oră de la participarea la această întâlnire am văzut nebunia de la pompe.Brusc recomandarea primită a căpătat altă putere.Ce e uimitor în pățania de ieri , e că nu ne învățăm lecția.Așa s-a întâmplat și în urmă cu doi ani la începutul pandemiei. Pentru o oră -două , unii dintre noi au iețit din rutina lor și au făcut altceva contribuind la crearea unei nebunii naționale cu efect limitat ]n portofoliul lor , dar cu efect greu de calculat asupra încrederii în noi înșine.

În momentul în care nu mai folosim rațiunea , totul în jur se transformă în război : cu noi înșine , cu cei din jur și , cel mai grav , atunci când nu învățăm din greșeli și din istorie , în situații de război propriu-zis. Lipsa rațiunii ne dezumanizează. Hai să devenim umani , pentru că singura șansă de a depăși actuala criză este rațiunea.

P.S. În seara asta am luat masa la restaurantul hotelului în care sunt cazat.Trei sferturi din acesta era plin cu femei și copii ucrainieni.Nimic nu e mai tulburător decât privirile întunecate de griji ale acestor femei și zâmbetul plin de speranță adresat , în același timp , copiilor lor.

Acum o sută de ani , în ruinele fostului imperiu țarist , avea loc un război civil între „albi” și „roșii ” câștigat de cei din urmă , iar consecințele încă le simțim.

Acum , în același spațiu , asistăm din păcate la un nou război civil. Însă , față de cel trecut nu știu dacă vreo parte va putea clama victoria.

Ca și războiul trecut și acesta reprezintă un moment de cotitură și va schimba fața lumii , va redefini alianțe și va rescrie modul de a face lucruri.

În aceste clipe sunt multe întrebări care-și așteaptă răspunsul și multe lucruri neașteptate .Cel mai neașteptat, din punctul meu de vedere , este reacția ucrainenilor.S-au hotărât să lupte , inclusiv cei cu afinități pro-ruse , dând astfel de gândit celor care le e frică de Rusia ( am să scriu separat despre acest lucru). De ce ? Vom afla.Dar , zic eu, pentru libertate. Cuvânt mare , greu de înțeles pentru mulți dintre noi. Unii au uitat cum e fără ea, alții nu știu cum e fără ea , alții pur și simplu nu înțeleg termenul.

Aflați la granița a două lumi au văzut , au învățat și au înțeles mai bine diferența dintre o Europă , aparent amorțită și veșnic împăciuitoare și alternativa lui Puțin: statul totalitar, corupt , subjugat intereselor personale ale unui grup restrâns.

Când se va termina? Greu de spus. Un an sau zece ! NATO și UE sunt momentan legate de mâini.Trebuie o rezoluție a consiliului de securitate ONU , momentan greu de obținut. Cheia e la China. Dacă și cum va interveni e cheia multor conflicte similare ascunse în tot felul de colțuri ale lumii.

Cum se va termina? Nimeni nu știe.Așa cum am scris mai înainte nimic nu va mai fi la fel.Nici Ucraina, nici Rusia , nici Europa, nici NATO , nici relația Chinei cu restul lumii.

Ce va rămâne la fel? Libertatea! De-a lungul timpului , în toate colțurile lumii , mulți, prea mulți și-au dat viață pentru ea.Zilele acestea învățăm din nou despre ea în cel mai nedorit mod.Se pare că libertatea e o lecție pe care fiecare generație trebuie să o învațe în felul ei.

Vedem că istoria se repetă. Că urmare , și de data aceasta , libertatea va triumfa pentru că e un drept înnăscut , lăsat de divinitate, și nici un dictator nu a înfrant-o până acum.

Zilele acestea e greu să vorbești despre altceva decât despre nebunia din Ucraina.Pentru că realmente este o nebunie.

Ce se întâmplă lângă noi are rădăcini vechi , complexe și ca întodeauna , în astfel de situații , adevărul e greu de pătruns.Însă această întoarcere la un mod de a face politică de acum două-trei sute de ani e greu de înțeles.Cu atât mai mult cu cât ” justificările” aduse de partea rusă sunt penibile.

Dezarmare – ce să dezarmezi ? Bocancii soldaților ucrainieni ? De două zile vedem doar tancuri , avioane, rachete și elicoptere rusești ! Dacă vrei să dezarmezi ceva începe cu Transnistria și Osetia !

Denazificare !!!! Un cuvânt cu urme adânci în conștiința poporului rus! Oamenii care nu vor să trăiască așa cum vrei tu înseamnă că sunt naziști ?Cei care au ieșit la Moscova în stradă opunându-se demenței începute și care sunt săltați de pe stradă sunt naziști ? Cei din Kazahstan și Bielorusia care s-au săturat de corupție sunt naziști ?

Nu sunt medic, dar astea sunt simptomele unui pacient de la Socola.

Știu că personajul a adunat de-a lungul timpului foarte mulți fani.Însă niciodată nu m-am îndoit de privirea piezișă cu influențe mongole.Am văzut această privire de multe ori în Groapa cu Lei a copilăriei mele , unde în nopțile fără curent ale epocii de aur , indivizi fascinați de filmele cu Bruce Lee încercau să te indimideze pentru o țigară .Totul se termina când îl priveai în ochi și-i spuneai sec că nu fumezi.

Cred că asta i-a lipsit până acum? Cineva care să-l privească în ochi și să-i spună ”Vezi că nu ești de capul tău, băiete!’‘.Dar se pare că era mai comod să compensezi un metru cub de gaz cu o limuzină germană decât să-l pui la punct.

Acum comoditatea și liniștea adusă că erai prieten cu golanul cartierului se plătește prea scump.

Oricum zilele acestea am primit și o lecție de leadership .Câți macroni, scholzi sau merkeli ar fi stat în prima linie și nu ar fi rupt porțile primului aeroport? Indiferent de soarta pe care i-a pregătit-o urmașul lui Gingis Han , putem spune că a apărut un nou simbol !

Și toate acestea pentru un om a căror frustrări au fost mai mari decât rațiunea de a sta la masa negocierilor.Și toate acestea pentru cineva care și-a dorit să intre în cartea de istorie a neamului său ca mare om de stat și a intrat în cartea de istorie a lumii ca fiind ”puțin’‘ om.

După aproape doi ani de pandemie încep să apară și efectele secundare ale acestei nebunii planetare.

Nu am să mă refer la cele economice sau medicale.Am să mă refer la cele comportamentale pentru că, cel puțin teoretic , acestea ar trebui să fie sub controlul nostru.Cea mai evidentă este lipsa de încredere.

Amenințărie la adresa sănătății noastre , carențele sistemului medical , dezbaterile pro sau contra vaccinării , o clasă politică analfabetă funcțional și ruptă de realitate, instabilitatea locurilor de muncă și nesiguranța economică, perioadele de izolare și de muncă la domiciliu, distanțarea socială , faptul că nu reușim să ne susținem punctele de vedere argumentat și civilizat, că nu privim situația din mai multe perspective, lipsa unor răspunsuri și căutarea lor în zone mai mult sau mai puțin obscure/oneste au făcut ca mulți dintre noi să nu mai avem încredere .

Și nu e vorba de lipsa de încredere în alții , cât în noi înșine.Zilnic această manifestare a lipsei de încredere mă lovește ca un tsunami din ce în ce mai puternic , câteodată cu note de furie.

Acest fenomen s-a suprapus peste un egoism din ce în ce mai exacerbat greu de înțeles și ,de cele mai multe ori , nefondat, creînd conditiile unei furtuni perfecte.

Rezultatele acestui lucru : lipsa inițiativei , teama de a greși , lipsa coeziunii echipelor / realțiilor profesionale și personale.Toată lumea caută răspunsuri , soluții miraculoase și , din cauza egoismului , refuză sprijinul.

Care ar fi pașii de urmat pentru depășirea acestei piedici ? Primul ar fi să înțelegem că și cel de lângă noi are aceleași preocupări și interese ca ale noastre, chiar dacă există abordări diferite.A ține morțiș să ai ultimul cuvânt și să ți se dea dreptate cu orice preț nu înseamnă decât intrarea într-o fundătură , ceea ce va spori frustrările și lipsa de încredere.Al doilea pas și cel mai important ar fi să învățăm să lucrăm din nou împreună.Asta înseamnă însă să acorzi încredere partenerului !!! Greu , nu !!! Însă dacă cineva îți întinde o mână , îți acordă sprijinul înseamnă că are încredere în tine ! Atunci , încetează să mai fii egoist , respectă-l și acordă-i și tu încredere !

Am simțit multă ipocrizie de ziua națională.A fost o sărbătoare în care am prezentat tehnica militară (inutilă prin numărul prea mic) precum puștii care primesc cadou o mașinuță nouă și imediat ies cu ea în fața blocului să se laude.A fost o sărbătoare a Unirii într-un moment în care suntem mai dezbinați ca oricând.

Suntem ardeleni sau mitici, olteni sau moldoveni, ortodocși sau catolici, steliști sau dinamoviști, bugetari sau privați, vaccinați sau nu, evazioniști sau plătitori de taxe.Suntem ce vrem în funcție de interese personale mai mult sau mai puțin meschine.

De fapt , de ceva vreme nu mai avem ce să sărbătorim.Orice demers de a face/construi ceva se izbește de zidul separării menționat mai sus.Nu poți să faci nimic în țara asta pentru că imediat supărăm nu știu ce bugetari sau încălcăm nu știu ce morală creștină de care nu a auzit nimeni până acum.În tot acest timp cineva mai inventează un mod de a păcăli statul , pentru că nu-i așa , acesta nu face nimic.Și acest lucru este adevărat-uite sunt aproape patru luni de când țara asta funcționează fără un guvern funcțional.

Ce uităm e următorul lucru.În momentul în care păcălim pe cineva ne păcălim și pe noi.”Păcăleala” va produce , direct sau indirect, printr-o acțiune nefinalizată sau prost executată, un blocaj unde te aștepți mai puțin.Ori aceste blocaje produc disfuncționalități mai mici sau mai mari și afectează într-un fel sau altul și pe cel care a inițiat „păcăleala”.

E plin de astfel de lucruri în jurul nostru.Fiecare știe un exemplu.Toate aceste lucruri, în loc să ne ajute să construim o țară așa cum ne dorim și pe care să o sărbătorim mândri , produc frustrări, furie și ceea ce vedem cu toții, dezbinare.

Să sperăm că poate anul viitor vom începe să ne vindecăm.Pâna atunci fugim de realitate, precum struții care bagă capul în pământ, pozându-ne sub luminițele Crăciunului, ascunzând „păcăleala” fiecăruia dintre noi în spatele unor ziduri construite fără fundație.

Mi-a fost dată ideea de a scrie un articol despre manifestarea puterii.M-am gândit mult la această temă, mai ales că ne lovim de ea zi de zi.

Sunt multe feluri în care este exercitată puterea, însă una din formele cele mai păguboase este populismul.

De treizeci de ani , la noi ,acesta este cel mai folosit mod. Una din aceste metode este subvenționarea. A încălzirii, a transportului în comun, a câte și mai câte lucruri.În mod evident unele aspecte trebuie subvenționate – cultura ( vedem permanent în jurul manifestările lipsei de educație și civilizație ) , și tot în mod evident anumite categorii vulnerabile – pensionarii – trebuie ajutate.Dar de aici și până la ce se întâmplă în realitate e mult de discutat.

Pe lângă nebunia creată de pandemie, pentru că nu-i așa, iarna ne prinde iar descoperiți, se vorbește din nou despre subvenționarea agentului termic și mai nou a energiei . În momentul în care începi să faci socoteli remarci că pe fiecare punct de consum se acordă subvenții (dacă am înțeles bine) de cel mult 200 ron .

Acum întreb și eu: oare nu era mai ușor ca domnii parlamentari să găsească o modalitate de mărire a salariilor cu 200 de ron? Nu știu, poate o diminuare a taxării muncii, de altfel una din cele mai mari din Europa.Astfel iarna ar fi bani pentru plata facturilor, iar vara pentru alte lucruri.Banii s-ar întoarce tot în economie. Unde mai pui că banii rămași s-ar duce către investiții , acolo unde este cu adevărat nevoie.

Fără investiții, problemele actuale nu se rezolvă ( și astfel orașe ca București sau Timișoara stau în frig . Paradoxal , poate cele mai bogate orașe ale țării ) și în continuare vom auzi tot felul de tătuci analfabeți funcționali clamând ce fac ei pentru popor.Iar lumea , așa cum a fost obișnuită de peste cincizeci de ani , va aștepta tătucul salvator.

”Dormi liniștit ! Tătucul lucrează pentru tine ! ” Am reformulat celebra reclamă la una din marile țepe ele românilor , care seamănă mai mult cu propagandă nord-coreeană, pentru că da , populismul este o țeapă.

În ultima vreme mi-au atras atenția două evenimente.

Primul. Naționala de fotbal a reintrat în cărțile calificării la Campionatul Mondial.Declarații stufoase.Una , repetată de mai mulți, m-a lovit.” Mai avem de jucat două finale! ”.Aceasta făcea referire la faptul că mai sunt de jucat două meciuri în grupa de calificare.Sincer eu și ceilalți fani ai naționalei așteptam să jucăm 4 finale.Microbiștii știu că dacă le câștigăm mai avem de jucat două meciuri de baraj .Și atunci cum rămâne cu acestea din urmă ? Unde mai pui că federația a întocmit contractul antrenorului fără să țină cont de acestea !!!!

Apoi în plină criză pandemică și politică, don’ președinte , în loc să ia taurul de coarne, mai face o propunere, mai face o ședință și anunță că ”măsurile așteptate vor intra în vigoare de luni!’‘

Bineînțeles , ca mulți dintre voi , m-am întrebat care-i problema cu nația asta ?

Înainte de ‘ 89 , când lipsurile erau la orice pas , dacă se strica televizorul îi dădeai un pumn , dacă sărea siguranța puneai o bucată de sârmă sau vedeai mai tot timpul concetățeni reparându-și mașinile în spatele blocurilor apelând la tot felul de soluții tehnice mai mult sau mai puțin omologate. Așa a apărut celebrul slogan ” las-o , mă , că merge-așa!”.

Cine-și mai amintește tulburătoarele nopți din decembrie ‘ 89 , nu poate uita scena dintre Caramitru și Dinescu , aflați la televiziune pregătindu-se să intre în live fără a ști că sunt de fapt , în care primul îl îndeamnă pe al doilea :” Mircea ! Fă-te că muncești !” Și asta au început să facă mulți , iar unii o fac și acum , pe principiul de ce să muncesc pentru altul / patron și oricum sunt prost plătit.

Am intrat în U.E. , am umplut șoselele de rable , și deși în mod evident am progresat și prosperat , am căpătat ifose de ” cetățeni europeni cu drepturi și libertăți ”, uitând de obligații și responsabilități.Nu mai poți să ai o opinie pentru că încalci libertățile și drepturile, fără ca măcar , mulți din cei care le reclamă , să înțeleagă sensul acestor cuvinte.

Pot să mai expun exemple despre modul în care am evoluat, dar nu vreau să-i supăr pe cei care, cu adevărat, au înțeles ce înseamnă libertatea , drepturile , responsabilitățile și obligațiile, pe cei care au spus „Nu!”jumătăților de măsură , pe cei care fac eforturi , zi de zi , pentru a construi ceva durabil , pentru a construi o altfel de Românie.

Cred că toți am auzit această replică. Din punctul meu de vedere de prea multe ori . Nu contest o realitate dură.Statistica spune că , din punct de vedere a veniturilor, suntem cei mai săraci din Europa. E un lucru incontestabil și nu am de gând să scriu despre cauzele acestui lucru.

Altceva mă deranjează când aud această replică.Faptul că devine scuză pentru indolență , lene , lipsă de civilizație , mitocănie , prost gust , impotența de ați pune mintea la contribuție și multe multe altele.

Nu poți să mai spui cuiva că greșeste, că nu-și face treaba bine, că „parchează ca un bou”, că aruncă mizeria pe unde nimerește , că nu știe ce înseamnă cei șapte ani de acasă că imediat se supără.Și culmea imediat își găsește și apărători.

” Săracul” nu e vinovat, e doar o victimă a agresiunii celui care-i atrage atenția , pentru că altfel el e un om bun , care muncește și ” săracul’‘ mai greșeste.Și tot imediat ți se scot pe tavă ” adevărații vinovați” – străinii și cei care ne conduc ( despre ” vinovați” în alt articol).

La ce a dus această replică ? La lipsă de valori , la un stat nefuncțional și apariția unei noi categorii de cetățeni: șoșocii !

Au gura mare , reclamă libertăți numai în capul lor încălcate, citesc fără să înțeleagă și se miră că sunt victime.Da! Sunt victimele propriei ” sărăcii ”.

Mor oameni cu zile în spitale , și ce e mai trist copii, pentru că ” mintea săracă” naște monștri.

” Nu ne vaccinăm pentru că ….”. Punctele de suspensie reprezintă tot atâtea motive care te înfioară de potențialul unor ”minți odihnite”. Dacă nu am trăi o tragedie zici că ai urmări o emisiune umoristică.

Ne uităm în gura tuturor marionetelor promovate de televiziuni și a postacilor de serviciu de pe rețelele de socializare refuzând să gândim , pentru că e mai ușor să gândească alții pentru noi.

Vrem să trăim mai bine, invidiem pe cei din vest pentru standardele lor, mulți vor să părăsească această țară pentru că nu se regăsesc , dar nimeni , nimeni nu vrea să facă lucrurile ca ” afară” : prin muncă, onestitate, studiu și respectarea regululilor de trai în comun.

Sunt o persoană foarte optimistă dar cred că nu vom scăpa prea curând de această boală , sărăcia , dacă o vom tolera și nu vom lua poziții față de ea!

Fericire, mască, stare de bine, malițiozitate, bucurie, pericol, optimism, atu, fericire, cel mai frumos accesoriu.

Acestea sunt raspunsurile pe care le-am primit atunci cand am discutat despre a zâmbi .Am realizat astfel , pentru a nu știu a câta oară, că indiferent de starea de spririt a interlocuitorului, toate răspunsurile sunt corecte.

Așteptam ca răspunsurile să fie exclusiv pozitive, însă după cum puteți vedea putem asocia acest gest și unor lucruri care ne fac să ne simțim mai puțin bine.

Cu toții am trecut prin situații mai puțin plăcute și atunci , unii dintre noi am ales să purtăm masca unui zâmbet decât imaginea unui om aflat în dificultate.Cu alte cuvinte am ales să ne repoziționăm mindset-ul pe ” Asta e!Merg înainte! ” Însă în opinia mea, aceasta nu este o mască , ci o stare de spririt pozitivă ( ceea ce de fapt și este zâmbetul ) care ne diferențiază de cei din jur și ne dă energia de a continua, de răzbi și la final de a realiza ce ne-am dorit.

De-a lungul timpului am constatat că un zâmbet , indiferent de imaginea care o asociem acestuia, este cheie tuturor lucrurilor bune care ni se întâmplă.Când zâmbim spargem bariere, dialogurile noastre sunt mai sincere, mai constructive , transmitem energie pozitivă, de ce nu descurajăm atitudinile reactive și rău intenționate .Când zâmbim oferim recunoaștere, acordăm sprijin, încurajăm, oferim căldură , prietenie , dragoste. Când zâmbim răzbatem mai ușor obstacole, găsim sprijin acolo unde ne așteptăm mai puțin, legăm prietenii și , de ce nu, găsim un mod de a fi mai umani într-o lume dată peste cap.

Zâmbetul dă valoare lucrurilor pe care le facem.În timp am observat că , indiferent de gradul de încărcare profesională și personală oamenii valoroși nu uită să-ți adreseze un zâmbet. De ce? Pentru că ideea sau sfatul împărtășit poate nu-ți sunt de folos , dar zâmbetul este un atribut uman și un semn de empatie, sprijin și solidaritate cu un camarad care împărtășește aceleași situații , trăiri , eforturi.

Prietenie, sprijin, solidaritate, proactivitate, dialog constructiv, recunoaștere.Valori pe care le căutăm și în jurul cărora ne asociem pentru a ne realiza obiectivele/idealurile.

Și atunci de ce nu îndrăznim să facem din zâmbet o valoare pe care să o împărtășim și în jurul căreia să construim ???

P.S.: Thx B!

Observ tot mai des în jurul meu ceva ce-mi dă teribil de gândit.

Ori de câte ori începi o sintagmă care conține cuvântul ” educație ” în jur se produce un mic tsunami.Nu contează despre ce fel de educație vorbești: rutieră, religioasă, sexuală, financiară, antreprenorială , școala în sine.

Imediat păreri pro și contra, mai mult sau mai puțin argumentate, apar spuse pe tonuri vehemente.

Într-un dialog recent , susțineam oportunitatea ca în anii terminali de liceu ( clasa a XII a ) sau facultate să se susțină cursuri de educație financiară și antreprenorială , dând astfel o șansă suplimentară ,celor care intră în realitatea nefardată a vieții economice/pieței forței de munca, de a se adapta la aceasta și, de ce nu , să aibă curajul de a deveni mici antreprenori.

Unul din răspunsuri a fost năucitor, mai ales că a venit din partea unuia din cei mai tineri participanți la dialog: ” Eu nu sunt de acord! Eu vreau să fiu plătit bine și atât ! Nu mă interesează să învăț despre aceste lucruri!„

Nu am să comentez răspunsul, fiecare dintre voi va face acest lucru, însă constat că deși cu toții avem întrebări despre ce se întâmplă în jurul nostru atunci când primim răspunsuri, mulți dintre noi, băgăm capul în pământ ca struții , fugind de realități și preferând să trăim , nemuritori și reci, în bula noastră , în zona noastră de confort, plină de scuze și de vini aruncate către alții.

Din păcate, într-o societate efeverscentă, în formare ca a noastră , nevoia de educație , clamată de toți, devine o sperietoare pentru foarte, foarte mulți.

Da, educația este o spaimă pentru toți cei care nu văd utilitatea ei, nu vor responsabilități, doresc să cunoască succesul facil ,și de multe ori efemer , construit pe valori și principii mai mult sau mai puțin morale.

Totodată, lipsa educației , este o spaimă pentru cei care doresc să trăiască într-o societate modernă, mai civilizată și mai prosperă.

” Înainte am lucrat în industria organizării de evenimente” , ” Am lucrat în aeroport”, ”Am fost bucătar” , ” Încă o scumpire, este a treia de la începutul anului”, ” Iar se supără clientul dacă îl anunț că s-a schimbat prețul”, ” Clientul m-a anunțat că după Paște închide business-ul”

Sunt mesaje, frânturi din dialogurile care le aud în jurul meu din ce în ce mai des și reprezintă semnul că ceva în jurul nostru scârțâie.Tabloul este completat de știri de genul ”economia germană a scăzut cu 5% în 2020”, ” producția industriala a României a scăzut cu 2,3%”, ”fabrica de la Pitești se închide pentru două săptămâni ”.

Nu sunt un expert în economie dar din câte înțeleg povestea stă cam așa:

• dacă în 2019 era în piață o masă monetară X și un număr de bunuri și servicii N, atunci prețul unui produs/serviciu era X/N
• în 2020 numărul de bunuri și servicii a scăzut , ca urmare au existat N-2, însă masa monetară să presupunem că a rămas aceeași X , atunci prețul unui bun/serviciu a fost X/(N-2), evident mai mare ca cel de anul trecut
• ce se întâmplă anul ăsta? Producția nu e relansată , ca urmare sunt N-3 bunuri/servicii, iar masa monetară a crescut ca urmare a cheltuielilor medicale neplanificate și a subvențiilor acordate sub diverse forme, deci vorbim de X+1 bani.Așadar prețul unui bun/serviciu este (X+1)/(N-3), evident mai mare ca cel din 2020 și mult mai mare ca în 2019.

Când se va termina furtuna aceasta? Bineînțeles, când economia va recupera decalajul de bunuri și servicii produse echilibrând deficitul în niște cote rezonabile.Ceea ce înseamnă, dacă alte tulburări nu apar (conflicte armate, catastrofe naturale) sau sunt ținute sub control ( războiul economic americano-chinez), din punctul meu de vedere, decalajul va dura cel puțin doi ani.

Însă , ca să poți reface o economie trebuie să blochezi cauzele și să ai o populație sănătoasă care să fie capabilă să reia activitatea în condiții de siguranță. Nici nu mă mai miră de ce state ca Anglia, SUA, Israel au făcut eforturi pentru a vaccina cât mai mulți oameni (deja peste 50% din populație).Înțeleg că indiferent de credințe, culoare politică, dincolo de teorii ale conspirației economia reală nu iartă pe nimeni și știu că nu pot subvenționa la nesfârșit lipsa de de productivitate și competitivitate.

În schimb, noi ne pierdem timpul ascultând lamentări psd-iste, urmărim aventurile oilor liberale tranformate în lupi, plângem de milă prințeselor usr-iste și zâmbim balcanic la bălăcăreala șoșocilor. Nimeni , dar nimeni , nu vine să explice lucrurile care se întâmplă în jurul nostru și adevărata lor miză.Nu trebuie să fim deranjați , nu trebuie să ni se schimbe feng-shui-ul, trebuie să petrecem sărbătorile în liniște.E mai important să știm că găsim cozonaci la supermarket și cât de pline vor fi plajele.

Absurdul acestor zile l-am trăit când la radio am auzit următorul mesaj promoțional ”cumpără o mașină și salvezi o țară”.Campania se referea la un autoturism asiatic produs evident în afara României.Cinic!!Alții știu despre noi că avem vocație de consumatori.Păi evident că nu vor deschide o fabrică la noi.Nu avem nici infrastructură, iar despre educație economică și civică ce să mai vorbim.

Nu-mi rămâne decât să aștept inevitabila intervenție a guvernatorului Băncii Naționale care ne va spune că s-au scumpit cartofii!!!O fi bine în bula noastră?

Poate după cozonaci și petreceri la mare vaccinăm și noi ceva!

P.S.: încă odată subliniez faptul că scurta analiză economică pe care am făcut-o nu este a unui expert. Ca urmare, comentariile, care să clarifice mai bine situația economică sunt bine venite.

Ultima perioadă , pentru o mare parte din noi, evenimentele principale au fost meciurile echipelor naționale de fotbal , de seniori și tineret, ale României.Dincolo de rezultate m-a frapat altceva.Și anume cât de bine reprezintă fotbalul națiunea noastră!

Cu actualul antrenor am mai ratat o calificare, iar acum o ratăm cu brio pe a doua.La prima ratare am găsit scuza tinereții, a lipsei de experiență și , nu-i așa , dacă vrem performanță trebuie să existe continuitate după modelul echipelor din vest.Nimic mai adevărat! Numai că echipele din vest nu numesc antrenori pe cineva fără un back- ground profesional solid și certificat.Noi l-am numit pe Rădoi, reprezentant al unei generații care a produs mai mult decepții ( semifinala Stelei din 2006 și Europeanul din 2008 fiind mult prea puțin față de potențialul ei!) și fără certificări profesionale la standarde europene ( cu bac-ul și licența de antrenor obținută la Chișinău pentru că la noi nu a putut trece pragurile minime acceptate) .Și aici prima asemănare, șmecheria, dublată de celebrul slogan ” Las-o bă că merge așa!”.

Plecând de aici ajungem la a doua asemănare, suficiența.Probabil conducătorii își găsesc acum tot felul de scuze gen ” noi am făcut tot ce ne stă în putință, am creat condiții…”.Nici nu e greu să realizezi aceste lucruri.La nivelul de mediatizare la care a ajuns fotbalul azi nu banii sunt problema, ci ceea ce construiești cu ei.Ce-au construit cei care au condus destinele acestui sport în ultimii treizeci de ani? ( întrebarea este valabilă pentru toate federațiile, pentru că dezastrul e la fel de mare peste tot).Știm cu toții răspunsul la acestă întrebare și tot cu toții observăm ce se întâmplă.Cum ajunge cineva într-o poziție imediat nimic nu mai contează .” Am ajuns acolo unde am vrut.Gata!” Și atunci ce putem să-i cerem unui jucător de la o echipă modestă din liga a II- a engleză cu trei goluri în șaisprezece meciuri jucate din treizeci și opt de etape? A venit și când era mai mare nevoie a dovedit ”că e bărbat”,” că a luptat” lăsând echipa în zece când nu trebuia, în schimb în mintea lui arbitul l-a nedrăptățit, iar vreo „pisi” ofteză adânc la poza lui cu moaca încrâncenată de bărbat ajuns.Nu e visul tuturor să ajungem să muncim în Anglia?!

Și așa ajungem la cea de a treia asemănare, nerespectarea/lipsa valorilor.În acest sport, ca și în celelalte trăim din amintiri.Nu uităm travaliul lui Munteanu sau Klein, tenacitatea lui Hagi și Lăcătuș , fair-play-ul lui Boloni și a lui Belodedici , creativiatea lui Dumitrescu sau Balaci. Muncă, ambiție, respect, inventivitate.Da , aceste lucruri ne-au definit, dar din păcate începem , pe zi ce trece, să nu le mai regăsim deși le căutăm.Nici nu le vom mai găsi atât timp cât în funcția de antrenor al echipei de tineret, cu alte cuvinte mentorul acestor copii, este un fost jucător, taletat nimic de zis, suspendat doi ani pentru consum de droguri și dopaj.

Putem să căutăm scuze, altă meteahnă națională toxică, dar nimeni nu ne va scoate din prăpastia în care ne afundăm dacă nu renunțăm la aceste metehne.

S-a făcut un an de când viețile tuturor au fost date peste cap.În acest timp ne-am confruntat cu amenințări asupra sănătății noastre, cu frica de moarte, cu instabilitatea financiară și securitatea locurilor de muncă.Deși nu sunt riscuri/temeri pe care nu le conștientizăm și care nu fac parte din cotidianul nostru, toate au apărut la pachet și cu o intensitate neașteptată.

Ultimul an a pus la încercare puterea și limitele fiecăruia.Firesc am reacționat diferit în funcție de capacitatea de a ne adapta și a ne stăpâni emoțiile, de abilitatea de a gestiona crize, de reziliența la schimbare sau ,de ce nu, de gradul de încredere pe care-l avem în cei din jurul nostru (famile, prieteni, colegi, colaboratori).

După un an de pandemie cotidianul ne găsește mai încrâncenați (ținem cu dinții de opiniile noastre declarând supremația acestora asupra altora , nu înainte de a le aminti celor care nu sunt de acord cu noi cât de retrograzi sunt), mai dezbinați ( și politicul și-a adus din plin contribuția la acest lucru prin promovarea ciolacilor, ludovicilor și șoșoacelor), mai egoiști.

Sunt o fire extrem de optimistă și energică dar sunt momente în care obosesc văzând ușurința și lejeritatea prin care ne închidem în propriul eu.Ce mi se poate întâmpla dacă ascult și analizez un alt punct de vedere?Eu până acum nu am pățit nimic!!!

Respectul opiniilor, dialogul constructiv, colaborarea au fost înlocuite de comoditatea utilizării iraționale a internetului eliminând , din comoditate , utilizarea celui mai complex instrument creat de natură sau Dumnezeu, creierul.

Suntem la granița unor schimbări importante.În creuzetul acestor schimbări se resetează valori, atitudini, comportamente.Sper ca omenia și încrederea în noi și semenii noștri să iasă mai întărite și să stea la baza unei lumi mai bune așa cum ne-o dorim cu toții.

Așteptarea însă nu e de ajuns.Firesc se naște întrebarea ‘‘Ce am învățat în acest timp?” Acest moment de introspecție ne-ar ajuta să depășim mai ușor aceste evenimentele din jurul nostru și ar fi un prim pas spre acțiune gândidu-ne ”Am schimbat ceva la mine în ultimul an?”

– Ești o persoană retrogradă! Din cauza oamenilor ca tine țara asta bate pasul pe loc!

Da, așa mi s-a spus zilele acestea pentru că nu am tolerat un mic gest de impolitețe, de șmecherie românească.Stăteam la rând la casă, într-un market ,când un individ s-a băgat peste rând pentru a cumpăra țigări, în timp ce eu cu o pâine și un puști cu o pungă de chipsuri respectam regulile de conviețuire așa cum ne-au fost ele inoculate de cei șapte ani de acasă.Atrăgându-i politicos atenția, nu numai că mi-a adresat cuvintele de mai sus , dar le-a rostit și pe un ton agresiv crezând că voi ceda în fața acestui tip de bullying.Ghinion! Nu s-a întâmplat și nervos s-a așezat la rând motivând că are o urgență.Dacă avea o urgență nu știu atunci de ce s-a oprit să cumpere țigări???

Zilnic observăm și tolerăm astfel de lucruri:

• parcarea pe locurile destinate persoanelor cu dizabiltăți
• traversarea străzii fără să ne asigurăm , eventual și cu o pereche de căști pe cap
• nerespectarea marcajelor de parcare astfel încât sunt ocupate două locuri în loc de unul
• conversații telefonice , când stai la rând , ascultând tot felul de povești despre viața de familie sau profesională care ar trebui păstrate într-un cadru restrâns

Și lista probabil poate continua.Genul acesta de lucruri mărunte aparent fără mare impact devin obiceiuri/cutume de care nu mai putem scăpa.Adăugăm la acestea slăbiciunile justiției , carențele educației , lipsa oricărui tip de infrastructură și avem oglinda apariției culturii șmecheriei naționale .La început aceste lucruri au reprezentat un fel de supraviețuire într-o lume în schimbare.Mai apoi s-au transformat în ”las’ că merge și așa”.Acum șpaga, băgatul în față, lucrul făcut cu jumătăți de măsură,bullyingul verbal sunt deja boli ale societății în care trăim .Culmea suntem nemulțumiți de ea!!!

Cum ne vindecăm? În primul rând prin a reconsidera modul în care ne raportăm la conviețuirea în comun, prin a realiza că nu Soarele se învârte în jurul nostru și nu în ultimul rând prin a lua poziție când întâlnim comportamente ca cele descrise mai sus.

Nu pot să spun că în timpul dialogului cu individul respectiv m-am simțit bine.Dar, am avut un sentiment de satisfacție când l-am văzut spășit trecând la rând, acceptând astfel tacit că a greșit , și când am văzut zâmbetul ștrengăresc al puștiului ( copiii înțeleg mai bine decât adulții sensul bullying-ului).

De-a lungul timpului am fost judecat și etichetat mai mult sau mai puțin apreciativ, dar niciodată ca fiind retrograd.Am considerat că acea zi nu a trecut degeaba.De ce? Pentru că am repurtat o mică victorie în fața acestei boli numită șmecherie ieftină.În acea zi am făcut alt gen de educație !!!